Despre carte: 1978 / „... Cât de mult i s-a dat acestui om A fost întâmpinat cu aplauze puternice la Paris, Berlin, Madrid, Tokyo. Portretele sale sunt foarte diverse - în paiete strălucitoare de clovn, în costume lejere din chesuchi, într-o redingotă strictă cu un plastron alb ca zăpada, cu o masă de stele de ordine (emirul Buharei, persanul, Academia Franceză de Arte ), cu o împrăștiere de medalii și jetoane pe revere... În machiaj, și mai des (în ultimii ani exclusiv) fără machiaj: o față deschisă, întunecată râzând, un nas cizelat, cârliș, o mustață închisă și mătăsoasă cu cele mai multe inele elegante, o coafură neglijent pufăită peste o frunte frumoasă... Mii dintre cele mai amuzante, incredibile povești - legende, anecdote, coloane colorate discuții din ziar - oriunde apărea el, ele însoțeau invariabil procesiunea lui triumfală, sporind faima deja enormă a „ regele râsului”. Și toate acestea au fost zgomotoase, aplaudând, strigând „Bravo, Durov!” Ca orice artist, asta, desigur, a adus plăcere, dar, orice ați spune, domnilor, a fost obositor. Uneori, dorința de tăcere a prevalat asupra tuturor, visam la tăcere ca la întâlnirea cu un amant secret. Și apoi... Apoi a plecat. …»